Se lasa inserarea

Meditatie in apusul de soare din 01.12.2011

Motto:  “Sic transit gloria mundi”.  “Caci orice faptura este ca iarba, si toata stralucirea ei ca floarea de pe camp. . . Iarba se   usuca, floarea cade, dar cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac”. Isaia 40:6-8

Se lasa-inserarea pe muntii din zare.
Lumina firava-in apusul de soare.
Se stinge-n splendoare, culori ce ma-incanta.
In noaptea ce vine incet si tacuta.

La fel este viata cu-a ei stralucire.
Trudim sa ajungem pe culmi de-implinire.
De vise-imbracate-n lumini colorate.
Spectacol de-o clipa, sperante desarte.

Dar totul se stinge si totul apune.
Succesul si slava si zilele bune.
Caci, gloria lumi in urma ne lasa.
Iar noptii tacerii de nimeni nu-i pasa.

Doar gloria Domnului nicicând nu apune.
Cat lumea aceasta-in picioare se tine.
Si-apoi in vecia cu slava-imbracata.
A Lui stralucire va fi preamarita.

Cât inca e ziuâ scaldata-in lumina.
Indreapta-ti privirea spre slava divina.
Adu-I inchinare si cânt de marire.
Proclama spre lume mareata-I iubire.

Caci, soarele vietii curând va apune.
Si duce cu sine, si rele si bune.
Se stinge-amintirea de fapte marete.
Si slava de sine cu vorbe semete.

Ramai doar cu Domnul, in noaptea tacerii.
Ramane doar fapta iubirii sau urii.
Si-apoi, judecata rasplatâ împarte.
Cu viata-in lumina sau vesnica noapte.

Iubirea pentru Domnul

24.11.2011

Am fost creati de Dumnezeu pentru iubire.
Cuprinsi in planul Sau tesut in vesnicii.
Acestui scop suprem, izvor de fericire.
Ne-a daruit capacitatea de-a iubi.

Esenta Evangheliei sta in iubire.
Cu toata fiinta noastra pentru Dumnezeu.
Si pentru orice semen intru omenire.
Manifestata magistral in Fiul Sau.
 
Iubirea pentru Domnul e mai presus de fire.
Un sentiment spiritual, sublim si sfant.
Ce-inalta fiinta noastra spre-a cerurilor sfere.
Pe treptele sfintirii, departe de pamant.

Iubirea pentru Domnul se-arata-in ascultare.
De glasul Sau de Tata, Cuvantul din Scriptura.
Ce duce la-implinire si-o viata-in conformare.
Din cuget si constiinta, cu-a Lui invatatura.

Iubirea pentru Domnul e sfanta comuniune.
Cu Fiul Sau, prin Duhul de viata datator.
Cand pleci in umilinta, fiinta-in rugaciune.
Te umple de putere, te face-invingator.

Iubirea pentru Domnul ne-indreapta catre semen.
Prin fapte de slujire cand este in nevoi.
Primit cu bunatate, ca frate si ca prieten.
Precum ne-ar fi dorinta sa fim tratati si noi.

Iubirea pentru Domnul aduce implinire.
Si-imbraca-n fericire caminul credincios.
Caci, ea este-o putere vie, transformatoare.
Ce parfumeaza viata cu tot ce-i mai frumos.

Iubirea pentru Domnul confera sens in viata.
Alunga-ingrijorarea de-un maine nebulos.
Ne da fortza credintei, ne umple cu speranta.
Caci rostul vietii noastre e-in mana lui Hristos.

Iubirea pentru Domnul ne duce catre casa.
Spre tara mantuirii, din slavile de sus.
In haina nemuririi, cu voce maiestoasa.
Vom adora IUBIREA din jertfa lui Isus.

Când treci prin încercare

17.11.2011

Ce minunat lucreaza Dumnezeu!
Pentru copiii Sai cand trec prin incercare.
Nu-i lasa coplesiti in ceasul greu.
Cand sunt loviti de ura celui rau.
In slabiciunea lor, le da putere.

Mi-aduc aminte crunta disperare.
Ce ma cuprinse-n sufletu-mi zdrobit.
Cu-atata tulburare si durere.
Si-atatia ani de lacrimi si frustrare.
Dar, Domnul m-a vazut si m-a intarit.

M-a dezbracat de haina mea de jale.
Mi-a aratat ca nu sunt parasit.
Mi-a asezat iarasi pasii pe cale.
Mi-a ridicat privirea-n sus spre stele.
Spre idealuri noi de cucerit.

Inlantuit in ani de-insingurare.
Ca pustnicul intr-un desert anost.
Tanjeam sa sorb o cupa de iubire.
In sufletu-mi cuprins de neimplinire.
Sa simt ca viata aceasta are-un rost.

Cand Domnul a privit din cer spre mine.
Mi-a aratat un zambet minunat.
Apoi, m-a rasplatit nespus cu bine.
Mi-a daruit iar zilele senine.
Cu dragoste m-a binecuvantat.

Nu dispera cand treci prin incercare.
Nu te-arunca in valul de pacat.
Nu-i intelept sa treci la razbunare.
Sa te strapungi cu chin si cu durere.
Oricate rele ti s-au intamplat.

Mai bine stai cazut in rugaciune.
Arunca-Te in bratul Domnului.
Asteapta cu rabdare si-n tacere.
Raspunsul Sau ce-aduce mangaiere.
Urmat de binecuvantarea Lui.

Lectie de toamna

Octombrie 2011

E toamna! Natura-isi dezbraca vesmantul.
Din verdele vietii si roadele coapte.
Prin ramuri golase se-aude doar vantul.
Ce misca covorul de frunze uscate.

E-asa dezolare-in livada pustie.
Arata-o imagine trista, de plans.
Mi-aduce aminte de-a mea pribegie.
Prin anii ce timpul de viata mi-au stins.

Ce vise frumoase, ce teluri marete!
Proiecte de viata si dor de-implinire.
Nutream cu ardoare, candva-in tinerete.
In suflet cuprins de ideal si iubire.


Simteam bucuria si dorul de viata
Chiar de stiam ca ne nastem murind.
In mine, ascunsa, purtam cu speranta
Dorinta de-a trece prin viata rodind.

Depus-am eforturi, pe frunte sudoare.
In scopul trairii cu rost si folos.
Dar, nefericirea caderi-n eroare.
Ades ma strapunse in chip dureros.

Mai multe infrangeri decat biruinte.
Pastreaza amintirea-n raportul ceresc.
Atatea sperante si-atatea dorinte.
De viata implinita pe cale-mi sfarsesc.

Curand toamna vietii, la poarta-mi va bate.
Cu vremea rodirii in fapte si cuget.
Si-apoi, rasplatirea spre viata sau moarte.
Destinul iubirii sau urii din suflet.

Imbraca-ma Doamne-in vesmant de rodire
In fructul iubirii si-n ganduri curate!
Condu-ma spre viata trainta-in sfintire
Si scapa-mi fiinta de rau si de moarte!

Rugaciune de dimineata

12.10.2011

Iti multumesc, Doamne
Pentru acesta dimineatza frumoasa
Cu cer senin si soare
Si blanda revarsare
De lumina stravezie, prietenoasa.

Mi-ai risipit norii si vălul de ceață. 
Mi-ai limpezit gândurile  și  amintirile. 
Cu sentimente de optimism si speranță. 
Ai redat ochilor mei o privire pozitivă. 
Mi-ai luminat sufletul cu o nouă  perspectivă. 
Asupra vieții cu sens și folos. 
În jertfa de sine, slujind pe Hristos. 

Iti multumesc, Doamne
Pentru privirea Ta spre mine indreptata
Cu har si indurare
Cu binecuvantare
Cand Iti implor iertare
In clipa rugaciunii cu fatza mea plecata
In semn de inchinare.
Ma simt senin in suflet
Eliberat in cuget
De-atata neimplinire si nedesarvarsire
Ce vad in biata-mi fire.
Caci cred in jertfa crucii, in haina ei curata.

Iti multumesc, Doamne
Pentru toata generozitatea Ta fata de mine
Manifestata in variate forme
Si-atatea revarsari ceresti de bine
Cu ocrotire si prosperitate
Cu viata si sanatate
Cu zambete de drag si gingasie
Cu gesturi de tandrete si iubire
Ce-aduc nespusa fericire-in casnicie.

Doamne! . . . 
Cand slabiciunea-mi omeneasca
Se-inclina spre negativism
Spre ganduri triste si tragism
Si-intuneca sufletul meu
Cu tot ce-in viata mi-este greu
Sa nu mai vad lumina Ta
Mai sus de nori, in clipa rea,
Ajuta-ma, Doamne, Te rog
Sa nu ma-afund in disperare
Trimite-mi mintii luminare
Prin harul Spiritului Tau
Sa-mi dea virtutea multumirii
Si roada sfanta a iubirii
In inima recunostinta
Si fa-ma tare in credinta
Biruitor in incercare
Spre slava mantuirii Tale.


Si-a Ta sa fie-in veci marirea!
Si gloria, lauda si cinstirea!
A vesnicului Dumnezeu
Ce m-a salvat prin Fiul Sau!
Ma plec in sfanta inchinare
Cu inima in adorare
Ti-aduc ca jertfa pe altar
Fiinta-intreaga si iubirea.

Amin!

Familia

24.09.2011

Poezie dedicata familiilor in criza.

 Din toate cate-in lumea aceasta sunt.
Ce-au luat fiinta prin a Domnului zidire.
Familia e darul cel mai sfant.
Mai pretios ca orice pe pamant.
Nascuta din Iubire spre iubire.

Familia-i de la inceputul omenirii.
Din vremi stravechi apuse in uitare.
Menita e sa-învete o lectie-a iubirii.
In lumea noastra prinsa-n tentaculele urii.
Prin pilda de jertfire si iertare.

 Familia e poarta deschisa catre viata.
 Cu rod si rost in lume, izvor de fericire.
 Singuratatea fuge si risipita-i ceata.
 Cand rasarit de soare in suflet, dimineata.
 Lumina raspandeste prin farmec si iubire.

 Familia e-o oaza de rai in lumea noastra.
 Cu apa cristalina, izvor racoritor.
 Sub  soarele pustiei, torid pe bolta albastra.
 Si-n jur nisipuri aspre pe-intinderea sihastra.
 O, ce placut e-acasa, caminul meu de dor!

 Familia e cercul ce-inchide-in sine taina.
 Intimitatii sacre, de ochii curiosi.
 De-a lor priviri profane, cu ganduri necurate.
 Cu vorbe indiscrete, nechibzuit rostite.
 Si cautari perverse, de oameni ticalosi.

 Nu sunt raniri mai grele si nici clipe mai triste.
 Ca cele suferite intr-un divort meschin.
 Familia cuprinsa de ura ce dospeste.
 Ruina, iar rusinea hidos se dezgoleste.
 Si strica taina sacra, si-o umple de venin.

 O, Doamne fie-Ti mila si-indreapta a Ta favoare.
 Spre cei rapusi in lupta, care-au cazut raniti.
 Concede-le iertare!  Adu-le vindecare!
 In marea Ta iubire, primeste-i cu-indurare!
 Pastreaza-le  speranta de oameni mantuiti.

 In ziua judecatii, cand lumea rea va trece.
 Si nu va fi pacatul, si nici soti divortati.
 Ajuta-ne Tu, Doamne, sa fim cu Tine-n pace.
 Goliti de rautatea si egoismul rece.
 Si-n marea Ta familie, sa fim din nou uniti.

Rugaciune pentru familie

12.09.2011 

 Dedicata tuturor familiilor crestine, care-si doresc fericirea!

Doamne!. . .

Te rog, coboara harul Tau.
Peste familia noastra.
Condu-ne prin iubirea Ta.
Si-oriunde-n lume ne-am afla.
Sa ne simtim acasa.
In cercul nostru fericit
De sfanta partasie.
Camin al vietii, mantuit.
Si plin de gingasie.

Prezenta Spiritului Tau.
Cu pacea Sa cereasca.
De-o fi usor sau de-o fi greu.
In bucurii sau plans, mereu.
Sa fie-n casa noastra.
Prin binecuvantarea Sa.
Si darul revarsat din ea.
Prin tot ce-aduce dragostea.
Credinta sa rodeasca.
In altruism si in rabdare.
In fapte bune si candoare
In bunatate si-n tandretze.
Si-n zambete de voiosie.
Privirea sa ni se rasfetze.

Te rog, alunga orice rau.
Care-ar putea sa vina.
Sa-aduca boala si suspin.
Sa-intunece cerul senin.
Si raza de lumina.
Ce-n inima ne-a rasarit.
Cu-atat frumos ce ne-a unit.
In tainic trup nedespartit.
In Pronia divina.

Ajuta-ne sa ne-indreptam.
Spre patria cereasca.
In mersul nostru pe pamant.
Sa cautam doar ce e sfant.
Iar painea noastra zilnica.
Si tot ce-n viata-i necesar.
Prin revarsarea Ta de har.
Fa, Doamne, sa nu lipseasca!

Te rog, ramai pan' la sfarsit.
In casnicia noastra.
Si fa din noi ce-ai planuit.
De la-inceput cand ne-ai iubit.
Sa fim spre slava Ta in veci.
O opera maiastra!

Amin!

Pocainta

15.08.2011 - Motto: Psalmul 51


Doamne, Dumnezeule bun si plin de indurare!. . .

Cu inima smerita ma plec in rugaciune.
Imi simt vinovatia, stiu cat de rea mi-e firea.
N-am nici o fapta demna, nu pot s-aduc vreun bine.
Care sa-mi dea un merit, platindu-mi mantuirea.

Mi-e sufletul in lacrimi, cuprins de remuscare.
De trista amintire a grelelor pacate.
Mi-aduc aminte bine de cruda mea tradare.
Din clipele rusinii, momente blestemate.

Doar mila Ta cea mare, mi-e singura speranta.
S-aduca linistirea constiintei vinovate.
Prin sangele jertfirii si har din abundenta.
La Golgota pe cruce, pacatele-mi iertate.

Cu haina-indreptatirii, cu-a Ta neprihanire.
Imbraca-mi goliciunea si nedesarvarsirea.
Sfinteste-mi caracterul si da-mi o noua fire.
Din nasterea cereasca prin Spirit innoirea.

Iubirea sa rodeasca in fapte si-n cuvinte.
In clipe de-incercare sa-mi fie indreptar.
Spre pace si iertare, spre gandurile sfinte.
In armonia vietii imbelsugata-in har.

Iar linistea cereasca in suflet sa-mi patrunda.
Sa-alunge framantarea de-atata neimplinire.
Renasca-in bucurie, speranta ce inunda.
O inima curata, in ganduri si-in simtire!

Turma de oi si caprioara

09-11 august 2011 

Poezia mi-a fost inspirata de imaginile naturale surprinse in trecerea prin muntii El Maestrazgo, in zona dintre Sorita si Agua Viva.


1. Soarele incet coboara, tot mai jos spre asfintit.
Iar pe lunca rasfirate, oile pasc linistit.
Si ce daca vine  noaptea? Le-ingrijeste un pastor.
Ce le-a pregatit un staul, un loc cald, ocrotitor.

 2. Mai incolo, langa vale, paste iarba-un ied sfios.
Alaturi de-o caprioara. Un tablou asa frumos!
Cand ma-apropii cu masina, isi ridica capul sus.
Simt indata un pericol si se-afunda prin desis.

3. Ma indepartez in graba, de-acel loc verde, placut.
Pe sosea, prin chei de munte, si de vale strabatut.
Dar tabloul caprioarei, cu iedutul ei plapand.
Si al turmei de ovine, imi tot staruie in gand.

4. Vad in el asemanarea vietii noastre pe pamant.
Ce-o traim sub semnul mortii, de la leagan la mormant.
Cu pericole si teama, cu dusmani ce ne pandesc.
Si cu intrigi pe la spate, in complotul diavolesc.

5. Uneori , insingurarea ne trezeste gandul trist.
Cu nelinistea din suflet, sentimentul fatalist.
Cautam identitatea, ne-intrebam: ai cui suntem?
Si tanjim dupa iubire, ne simtim ca sub blestem.

6. Alteori, apar necazuri, ne lovesc nenorociri.
Ne afunda-n disperare, ne cuprind nefericiri.
De lipseste ajutorul, ocrotirea-n vreme rea.
Nu-i mai mare chin pe lume, nici durere-asa de grea!

7. Sa luam invatatura caprioarei de la munte.
 Si a turmei de ovine, cu pastorul ei in frunte.
Cand, in viata mergem singuri, fara Domnul ca Pastor.
De  cuprinde groaza mortii, cine vine-in ajutor?

 8. Precum fuge caprioara, spaimantata de pericol.
Cautam si noi scapare, de starneste-al  vietii viscol.
Frica-n suflet  stapaneste, cand dusmanii vin puhoi.
Somnul noptii se topeste, nu e nimeni langa noi.

9. Sus la munte langa vale, oile pasc linistite.
 N-au grija ca vine seara, de pastor sunt ocrotite.
 Daca noaptea-i frig si ploua, si e intuneric bezna.
 Au in staul siguranta, au caldura si odihna.

 10. O, Isuse, Domnul vietii, fii Te rog Pastorul meu!
 Sa ma duci pe-a Ta pasune, sa beau din izvorul Tau.
 Tine-ma legat de turma, nu lasa sa ratacesc!
 Cu toiagul Tau condu-ma, inspre staulul ceresc.

 11. Cand, in ziua Ta cea mare, turma Iti vei aduna.
 Si-ai sa pui caprele-n stanga, oile la dreapta Ta.
 Vreau sa fiu cu Tine-in turma, cu poporul mantuit.
 Si sa-Ti cant imnul maririi, fiindca asa mult m-ai iubit!

Parabola gunoaielor

04.08.2011 - Motto: Psalmul 15

Poezia se foloseste de o amintire vie, din copilaria mea traita pe malul râului Mures, care in fiecare primavara, la topirea zapezii de la munte, se umfla, deseori depasindu-si matca, si lua cu sine resturile si gunoaiele pe care, pe vremea aceea, oamenii le mai aruncau pe marginea lui. O ilustratie in versuri despre cei care-si fac din ipocrizie, minciuna si josnicie un mod de viata. Nu ai cum sa-i opresti, nu ai cum sa te feresti de otrava lor, atata timp cat traiesti in lume. Totusi, macar atat poti sa faci, anume sa te detasezi prin cuvant si atitudine de ei.


Cand soarele de primavara surade crestelor de munti.
Zapada troienita-n iarna, topita cade printre stanci.

Prin vai adanci si defileuri, suvoaie repezi curg in jos.
Torenti-n iures umfla râul, care devine furios.

Pe apa sa involburata gunoaie linistit plutesc.
Nu se afunda precum piatra, ci-n voia lor calatoresc.

Nici nu le pasa ca-s vazute in murdarie si dezgust.
Isi joaca rolul ca-intr-o scena de teatru ieftin, de prost gust.

Mandria lor este-n rusinea ce-si dezvelesc, ca ce-i mai bun.
Ce pot sa-arate-n rasul lumii, precum o minte de nebun.

Aceste versuri sunt o pilda, a celor care sunt usori.
In bunul simt si in decenta, si-n ce-i mai sfant, blasfematori.

Intotdeauna-i vezi deasupra, plutind ca ceva valoros.
Pretind ca-s oameni demni si vrednici, si se imbraca-asa frumos.

In haina falsa a minciunii, cu maiestrie strecurata.
Inseala cu vorbe murdare, din inima lor necurata.
.
Se scalda-n barfe si-n nimicuri, in tot ce e neserios.
In intriga si-n calomnie. Ce poate fi mai odios?

Vor fi si unii ce-i vor crede, caci nici ei mult nu cantaresc.
In ce e bun si ce-i valoare, in caracter dumnezeiesc.
.
Oamenii-acestia nu-si dau seama, de consecinta faptei lor.
Sunt imaturi, iresponsabili, trec peste toate prea usor!

De ei sa fugi cat mai departe, ca sufletul ti-l otravesc.
Sa stai cu cei onesti ce-n viata, pe cinste si-adevar zidesc