4. Adevaruri teologice ale naratiunii creatiei


Raportul creatiunii din Geneza este o revelatie divina despre originile lumii si ale vietii. Este relatata într-un limbaj simplu, nestiintific, însa veridic si potrivit realitatii.

Daca Dumnezeu ar fi ales sa ne vorbeasca despre actele Sale creatoare în termenii stiintei fizice si matematice, cu certitudine n-am fi înteles nimic, nici macar savantii de astazi n-ar fi priceput, deoarece adevarurile divine ale stiintei creatiei sunt mult prea profunde si inaccesibile stiintei omenesti actuale, asa încât, daca ar fi facut-o, El ne-ar fi spus lucruri pe care stiinta contemporana, probabil nu ar reusi vreodata sa si le imagineze prin intermediul tuturor ipotezelor si teoriilor ei despre origininile noastre si ale universului.  
Dumnezeu, însa, a ales sa ne dea o relatare a maretelor Sale acte creatoare, nu cu scopul de a ne informa si de a satisface eventuala noastra curiozitate de a patrunde în tainele Sale, ci cu scopul de a ne forma ca fiinte create de El dupa chipul si asemanarea Sa, prin intermediul revelatiei din Scriptura, ale carei mari adevaruri se afla la baza acestei naratiuni a creatiunii, cu care începe Cuvântul lui Dumnezeu. Iata câteva mari adevaruri revelate în raportul creatiei din Geneza:

1. Dumnezeu este etern, fara început si fara sfârsit. El este nesupus timpului si trecerii lui implacabile, deoarece El a creat timpul, în momentul în care, prin cel dintâi act al Sau creator, a pus în miscare cronometrul universal. Pentru ca El nu se afla în timp, ci este deasupra lui, în fata Sa trecutul, prezentul si viitorul îsi dau mâna si formeaza prezentul continuu. De aceea, El este singurul care cunoaste viitorul si nimic nu este ascuns stiintei Lui.
Noi, creaturile Sale ne desfasuram existenta în timp si calatorim pe aripile lui pâna la consumarea segmentului care ne-a fost acordat. Suntem efemeri si muritori, si într-o zi cronometrul individual al fiecaruia va marca o ultima clipa. Adânc în noi, avem, totusi, aspiratia vesniciei si nemuririi, pentru ca am fost creati dupa chipul si asemnarea lui Dumnezeu. Din toata creatia de pe pamânt, suntem singurele fiinte care pot trai cu dorul si speranta participarii la eternitatea lui Dumnezeu, dincolo de ultima clipa a existentei noastre în timp, când batrânul Cronos nu va mai putea sa muste din noi, ca acum, consumându-ne încet, încet, clipa de clipa..

2. Natura lui Dumnezeu este spirituala si imateriala. Materia este creatia Sa si nu este vesnica. A creat-o ex nihilo, adica pornind de la nimic, dar nu de la un nimic material, asa cum propune astazi fizica particulelor cuantice, ci de la un nimic absolut.  Inainte ca sa fi început sa creeze universul, nimic altceva nu a mai existat în afara de Dumnezeu Însusi. Aceasta idee este clar afirmata în Scriptura.
Tot ceea ce exista a aparut prin creatie si nu prin generare sau emanatie din El. Nici o fiinta si nici un lucru nu este de aceeasi esenta cu a Lui, nimic nu este consubstantial Lui. In timp ce toate lucrurile însufletite sau neînsufletite apartin creatiei, El este unicul diferit, autenticul “Altul”, necreat, imaterial, vesnic, spiritual.

Dumnezeu nu numai ca este distinct de materia creata, dar este deasupra ei si independent de ea. Acest adevar este exprimat prin notiunea transcendenta divina. Chiar daca deasupra ei si independent de ea, totusi, Dumnezeu este implicat în creatia Sa, deoarece creatia depinde în permanenta de El pentru a exista si a functiona. Implicarea lui Dumnezeu în creatie mai este numita imanenta divina.

Acest adevar revelat despre Dumnezeu respinge pe de-o parte materialismul, care sustine ca materia este singura realitate care exista, iar pe de alta parte respinge panteismul care sustine ca totul este o emanatie din Dumnezeu, identificând si confundând astfel materia si creatia cu Dumnezeu.

3. Dumnezeu a initiat istoria umanitatii în prima zi a saptamâna creatiunii când a spus: “Sa fie lumina”, si a continuat apoi în fiecare zi cu alte acte creatoare care au desavârsit mareata Sa lucrare, odata cu aparitia omului, barbat si femeie, facut  dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Apoi, în ziua a saptea El S-a odihnit de toata lucrarea Sa pe care o facuse. Aceasta prima saptamâna, cu cele sase zile lucratoare si a saptea ziua de odihna, ofera omului de-a lungul istoriei sale pe pamant un cadru temporal dupa care sa-si desfasoare viata si activitatea, într-un ritm adecvat necesitatilor sale biologice si spirituale.
De-a lungul istoriei s-a demonstrat ca aceasta alternanta de sase zile de activitate si o zi de odihna este cea care se potriveste cel mai bine necesitatilor societatii omenesti. Incercarile de schimbare a acestei succesiuni saptamânale, ca de pilda, decada (10 zile) egipteana, chinzena (15 zile) romana, sau decada calendarului revolutionar francez, nu au avut succes, iar în cele din urma întotdeauna s-a impus saptamâna de 7 zile. Faptul acesta ar putea fi un indiciu în favoarea originii saptamânii, în lucrarea creatiunii divine.. Perioada celor 7 zile este, astfel, un mijloc pedagogic care sa-i arate omului cum trebuie sa-si distribuie timpul între activitati de munca si odihna, pentru a pune deoparte timpul necesar pentru închinarea adusa lui Dumnezeu.

Saptâna creatiunii, prin faptul ca apartine istoriei, fiind primul ei segment, nu este un timp mitic, la fel ca în religiile pagâne, care sa necesite reîntoarceri si reactualizari ciclice prin rituri. Ea este prima portiune de timp ce apartine istoriei, care se desfasoara liniar si ireversibil, dinspre un început catre un sfârsit. Nu exista loc pentru o istorie ciclica, în care totul se repeta, nici pentru teorii ca aceea a eternei reîntoarceri.  Istoria omenirii a început cu actul creator divin si merge înainte spre desavârsirea destinului pe care ea, umanitatea, o are în planul lui Dumnezeu.  
4. In actele Sale creatoare, Dumnezeu, nu este dependent de timp. El creaza imediat, instant, prin puterea care exista în Cuvântul Sau de a aduce totul în existenta si din nimic. Psalmul 33:9 spune: “Caci El zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta”. Iar apostolul Pavel declara ca Dumnezeu “cheama lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi” (Romani 4:17). El nu are nevoie nici de timp si nici de mediatori pentru a crea. El nu a adus lumea la existenta printr-un proces lent de trasformare desfasurat de-a lungul unor lungi perioade de timp, ci a creat o lume terminata si perfecta înca din primul moment.  O creatie facuta de-a lungul unei saptamani de sapte zile de 24 de ore fiecare, cu câte o interventie separata în fiecare zi, asa încât vegetalele se disting perfect de animale, iar oameni se deosebesc total de amândoua.

5. Dumnezeu face toate lucrurile bune si perfecte. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune”, spune raportul Genezei. Chiar daca astazi unii cred ca omul a progresat mult fata de momentul în care a aparut în aceasta lume, datorita ideilor evolutioniste si marxiste, Biblia spune contrariul. Când a iesit din mâinile lui Dumnezeu lumea era perfecta, însa pacatul, care s-a furisat mai pe urma prin caderea primilor oameni, a adus aceasta stare deplorabila de degenerare pe care o vedem si astazi. Tot ceea ce urmeaza în Scriptura, dupa naratiunea creatiunii si caderii, este o descoperire a planului si interventiei lui Dumnezeu de restabilire a creatiei Sale la conditia ei de perfectiune originara.
6. Dumnezeu a creat o lume a libertatii si a supunerii voluntare si din dragoste fata de vointa Sa divina. Acesta este întelesul pomului cunostintei binelui si raului din gradina Edenului. Miturile antice pagâne concepeau crearea omului ca pe o necesitate egoista a zeilor, pe care sa-i slujeasca si sa-i elibereze de muncile lor grele si obositoare. Dumnezeul Genezei nu creaza din egoism, ci din dragoste. El nu are nici o necesitate pe care fiinta umana sa o satisfaca, ci creaza liber si pentru libertate, fiinte umane capabile sa iubeasca si sa primeasca iubire, sa se supuna si sa slujeasca voluntar si din dragoste. O asemenea creatie, însa, nu se putea fara asumarea unui risc. Omul, în cele din urma, folosindu-se de libertatea acordata, a întors spatele Creatorului sau. In ciuda acestui gest de ingratitudine si razvratire, dragostea infinita a lui Dumnezeu a pregatit un plan de mântuire prin Domnul Isus Hristos.

7. Dumnezeu creaza fiinta umana dupa chipul si asemanarea Sa. Omul este creatia speciala a lui Dumnezeu, de aceea, spre deosebire de toate celelalte creaturi, el este liber si responsabil de faptele Sale înaintea Creatorului. El are constiinta de sine si de propria sa existenta. Poate gândi, inventa, modifica natura, poate crea arta, poate reproduce viata. În plus, poseda o dimensiune trascendenta, o spiritualitate care, spre deosebire de restul creatiei însufletite, îi permite sa ridice ochii spre cer si sa comunice cu Creatorul sau.

Acestea sunt cateva dintre adevarurile fundamentale continute în naratiunea biblica a originilor lumii, pe care autorul ei inspirat de Dumnezeu a dorit sa le trasmita din generatie în generatie, si care, din fericire, au ajuns pâna la noi, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei. Nu este un mit si nu trebuie demitologizata. Este istoria reala a originilor noastre, pe care se fundamenteaza si întelegerea destinului nostru vesnic. Orice atingere si modificare, orice rastalmacire si mistificare a acestei revelatii divine este o lucrare a minciunii promovata si inspirata de îngerul luminilor de alta data, devenit diavolul si tatal minciunii, prin razvratire împotriva lui Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu