Raportul creatiunii din Geneza este o revelatie divina despre originile lumii si ale vietii. Este relatata într-un limbaj simplu, nestiintific, însa veridic si potrivit realitatii.
Daca Dumnezeu ar fi ales sa ne vorbeasca
despre actele Sale creatoare în termenii stiintei fizice si matematice, cu
certitudine n-am fi înteles nimic, nici macar savantii de astazi n-ar fi
priceput, deoarece adevarurile divine ale stiintei creatiei sunt mult prea
profunde si inaccesibile stiintei omenesti actuale, asa încât, daca ar fi
facut-o, El ne-ar fi spus lucruri pe care stiinta contemporana, probabil nu ar
reusi vreodata sa si le imagineze prin intermediul tuturor ipotezelor si
teoriilor ei despre origininile noastre si ale universului.
Dumnezeu, însa, a ales sa ne dea o
relatare a maretelor Sale acte creatoare, nu cu scopul de a ne informa si de a satisface eventuala
noastra curiozitate de a patrunde în tainele Sale, ci cu scopul de a ne forma ca fiinte create de El dupa chipul
si asemanarea Sa, prin intermediul revelatiei din Scriptura, ale carei mari
adevaruri se afla la baza acestei naratiuni a creatiunii, cu care începe
Cuvântul lui Dumnezeu. Iata câteva mari adevaruri revelate în raportul creatiei
din Geneza:
1. Dumnezeu este etern, fara început si
fara sfârsit. El este nesupus timpului si trecerii lui implacabile, deoarece El
a creat timpul, în momentul în care, prin cel dintâi act al Sau creator, a pus
în miscare cronometrul universal. Pentru ca El nu se afla în timp, ci este
deasupra lui, în fata Sa trecutul, prezentul si viitorul îsi dau mâna si
formeaza prezentul continuu. De aceea, El este singurul care cunoaste viitorul
si nimic nu este ascuns stiintei Lui.
Noi, creaturile Sale ne desfasuram
existenta în timp si calatorim pe aripile lui pâna la consumarea segmentului
care ne-a fost acordat. Suntem efemeri si muritori, si într-o zi cronometrul
individual al fiecaruia va marca o ultima clipa. Adânc în noi, avem, totusi,
aspiratia vesniciei si nemuririi, pentru ca am fost creati dupa chipul si
asemnarea lui Dumnezeu. Din toata creatia de pe pamânt, suntem singurele fiinte
care pot trai cu dorul si speranta participarii la eternitatea lui Dumnezeu,
dincolo de ultima clipa a existentei noastre în timp, când batrânul Cronos nu va mai putea sa muste din noi, ca acum, consumându-ne încet, încet, clipa de clipa..
2. Natura lui Dumnezeu este spirituala
si imateriala. Materia este creatia Sa si nu este vesnica. A creat-o ex nihilo,
adica pornind de la nimic, dar nu de la un nimic material, asa cum propune
astazi fizica particulelor cuantice, ci de la un nimic absolut. Inainte ca sa
fi început sa creeze universul, nimic altceva nu a mai existat în afara de
Dumnezeu Însusi. Aceasta idee este clar afirmata în Scriptura.
Tot ceea ce exista a aparut prin creatie
si nu prin generare sau emanatie din El. Nici o fiinta si nici un lucru nu este
de aceeasi esenta cu a Lui, nimic nu este consubstantial Lui. In timp ce toate
lucrurile însufletite sau neînsufletite apartin creatiei, El este unicul
diferit, autenticul “Altul”, necreat, imaterial, vesnic, spiritual. Dumnezeu nu numai ca este distinct de materia creata, dar este deasupra ei si independent de ea. Acest adevar este exprimat prin notiunea transcendenta divina. Chiar daca deasupra ei si independent de ea, totusi, Dumnezeu este implicat în creatia Sa, deoarece creatia depinde în permanenta de El pentru a exista si a functiona. Implicarea lui Dumnezeu în creatie mai este numita imanenta divina.
Acest adevar revelat despre Dumnezeu respinge pe de-o parte materialismul, care sustine ca materia este singura realitate care exista, iar pe de alta parte respinge panteismul care sustine ca totul este o emanatie din Dumnezeu, identificând si confundând astfel materia si creatia cu Dumnezeu.
3. Dumnezeu a initiat istoria umanitatii
în prima zi a saptamâna creatiunii când a spus: “Sa fie lumina”, si a continuat
apoi în fiecare zi cu alte acte creatoare care au desavârsit mareata Sa
lucrare, odata cu aparitia omului, barbat si femeie, facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Apoi,
în ziua a saptea El S-a odihnit de toata lucrarea Sa pe care o facuse. Aceasta
prima saptamâna, cu cele sase zile lucratoare si a saptea ziua de odihna, ofera
omului de-a lungul istoriei sale pe pamant un cadru temporal dupa care sa-si
desfasoare viata si activitatea, într-un ritm adecvat necesitatilor sale
biologice si spirituale.
De-a lungul istoriei s-a demonstrat ca
aceasta alternanta de sase zile de activitate si o zi de odihna este cea care
se potriveste cel mai bine necesitatilor societatii omenesti. Incercarile de
schimbare a acestei succesiuni saptamânale, ca de pilda, decada (10 zile)
egipteana, chinzena (15 zile) romana, sau decada calendarului revolutionar
francez, nu au avut succes, iar în cele din urma întotdeauna s-a impus
saptamâna de 7 zile. Faptul acesta ar putea fi un indiciu în favoarea originii saptamânii,
în lucrarea creatiunii divine.. Perioada celor 7 zile este, astfel, un mijloc
pedagogic care sa-i arate omului cum trebuie sa-si distribuie timpul între
activitati de munca si odihna, pentru a pune deoparte timpul necesar pentru
închinarea adusa lui Dumnezeu.
Saptâna creatiunii, prin faptul ca
apartine istoriei, fiind primul ei segment, nu este un timp mitic, la fel ca în
religiile pagâne, care sa necesite reîntoarceri si reactualizari ciclice prin
rituri. Ea este prima portiune de timp ce apartine istoriei, care se desfasoara
liniar si ireversibil, dinspre un început catre un sfârsit. Nu exista loc
pentru o istorie ciclica, în care totul se repeta, nici pentru teorii ca aceea
a eternei reîntoarceri. Istoria omenirii
a început cu actul creator divin si merge înainte spre desavârsirea destinului
pe care ea, umanitatea, o are în planul lui Dumnezeu.
4. In actele Sale creatoare, Dumnezeu,
nu este dependent de timp. El creaza imediat, instant, prin puterea care exista
în Cuvântul Sau de a aduce totul în existenta si din nimic. Psalmul 33:9 spune:
“Caci El zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta”. Iar apostolul
Pavel declara ca Dumnezeu “cheama lucrurile care nu sunt ca si cum ar fi”
(Romani 4:17). El nu are nevoie nici de timp si nici de mediatori pentru a
crea. El nu a adus lumea la existenta printr-un proces lent de trasformare
desfasurat de-a lungul unor lungi perioade de timp, ci a creat o lume terminata
si perfecta înca din primul moment. O
creatie facuta de-a lungul unei saptamani de sapte zile de 24 de ore fiecare,
cu câte o interventie separata în fiecare zi, asa încât vegetalele se disting
perfect de animale, iar oameni se deosebesc total de amândoua.
5. Dumnezeu face toate lucrurile bune si
perfecte. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune”,
spune raportul Genezei. Chiar daca astazi unii cred ca omul a progresat mult
fata de momentul în care a aparut în aceasta lume, datorita ideilor
evolutioniste si marxiste, Biblia spune contrariul. Când a iesit din mâinile lui
Dumnezeu lumea era perfecta, însa pacatul, care s-a furisat mai pe urma prin
caderea primilor oameni, a adus aceasta stare deplorabila de degenerare pe care
o vedem si astazi. Tot ceea ce urmeaza în Scriptura, dupa naratiunea creatiunii
si caderii, este o descoperire a planului si interventiei lui Dumnezeu de
restabilire a creatiei Sale la conditia ei de perfectiune originara.
6. Dumnezeu a creat o lume a libertatii
si a supunerii voluntare si din dragoste fata de vointa Sa divina. Acesta este întelesul pomului cunostintei binelui si raului din gradina Edenului. Miturile antice
pagâne concepeau crearea omului ca pe o necesitate egoista a zeilor, pe care
sa-i slujeasca si sa-i elibereze de muncile lor grele si obositoare. Dumnezeul
Genezei nu creaza din egoism, ci din dragoste. El nu are nici o necesitate pe
care fiinta umana sa o satisfaca, ci creaza liber si pentru libertate, fiinte umane
capabile sa iubeasca si sa primeasca iubire, sa se supuna si sa slujeasca
voluntar si din dragoste. O asemenea creatie, însa, nu se putea fara asumarea
unui risc. Omul, în cele din urma, folosindu-se de libertatea acordata, a întors
spatele Creatorului sau. In ciuda acestui gest de ingratitudine si razvratire,
dragostea infinita a lui Dumnezeu a pregatit un plan de mântuire prin Domnul
Isus Hristos.
7. Dumnezeu creaza fiinta umana dupa
chipul si asemanarea Sa. Omul este creatia speciala a lui Dumnezeu, de aceea,
spre deosebire de toate celelalte creaturi, el este liber si responsabil de
faptele Sale înaintea Creatorului. El are constiinta de sine si de propria sa
existenta. Poate gândi, inventa, modifica natura, poate crea arta, poate
reproduce viata. În plus, poseda o dimensiune trascendenta, o spiritualitate
care, spre deosebire de restul creatiei însufletite, îi permite sa ridice ochii
spre cer si sa comunice cu Creatorul sau.
Acestea sunt cateva dintre adevarurile
fundamentale continute în naratiunea biblica a originilor lumii, pe care
autorul ei inspirat de Dumnezeu a dorit sa le trasmita din generatie în
generatie, si care, din fericire, au ajuns pâna la noi, în ciuda tuturor vicisitudinilor
istoriei. Nu este un mit si nu trebuie demitologizata. Este istoria reala a
originilor noastre, pe care se fundamenteaza si întelegerea destinului nostru vesnic. Orice
atingere si modificare, orice rastalmacire si mistificare a acestei revelatii
divine este o lucrare a minciunii promovata si inspirata de îngerul luminilor
de alta data, devenit diavolul si tatal minciunii, prin razvratire împotriva
lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu