Inima de tata


S-a tot vorbit în versuri de inima de mama.
Sensibila si tandra, icoana de iubire.
Si pilda mai aleasa a vietii de jertfire.
Dar inima de tata, cine-o mai baga-n seama? 
  
Cine-i mai întelege pustiul din privire. 
Când neîmpliniri de vise pe suflet îl apasa.
Si-a ochilor tacere în lacrimi i se lasa.
În timp ce îsi consuma a inimii durere? 
 
Cine sa-i rasplateasca asa cum se cuvine.
Ani grei de sacrificiu pentru ai lui de-acasa.
Spunandu-i "buna ziua!" si-o vorba mai frumoasa.
Ori simplu "Ce faci tata? Iti merge totul bine"?

Din iad se-aude-o voce cu falsa-autoritate.
S-acopere cu vina a tatalui menire.
Sa-i neage disciplina, ca-i plina de frustrare.
Pentru copii cu toane de bani si libertate.

Cine sa-i îndulceasca în inima amarul.
Varsat de razvratire si cruda nedreptate.
De fii lipsiti de suflet, ingrati cum nu se poate.
Ce-i lasa-n urma praful, frustrarile si dorul?

Cât poate sa mai duca o inima de tata.
Povoara ce-o apasa cu lacrimi si durere?
Cine mai are suflet sa-i dea o mangaiere.
Pentru a vietii sansa zadarnic risipita? 

18.07.2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu