S-a tot vorbit în versuri de inima de mama.
Sensibila
si tandra, icoana de iubire.
Si
pilda mai aleasa a vietii de jertfire.
Dar
inima de tata, cine-o mai baga-n seama?
Cine-i mai întelege pustiul din privire.
Când neîmpliniri de vise pe suflet îl apasa.
Cine-i mai întelege pustiul din privire.
Când neîmpliniri de vise pe suflet îl apasa.
Si-a ochilor tacere în lacrimi i se
lasa.
În timp ce îsi consuma a inimii
durere?
Cine
sa-i rasplateasca asa cum se cuvine.
Ani
grei de sacrificiu pentru ai lui de-acasa.
Spunandu-i
"buna ziua!" si-o vorba mai frumoasa.
Ori
simplu "Ce faci tata? Iti merge totul bine"?
Din iad se-aude-o voce cu falsa-autoritate.
S-acopere
cu vina a tatalui menire.
Sa-i
neage disciplina, ca-i plina de frustrare.
Pentru
copii cu toane de bani si libertate.
Cine
sa-i îndulceasca în inima amarul.
Varsat
de razvratire si cruda nedreptate.
De
fii lipsiti de suflet, ingrati cum nu se poate.
Ce-i
lasa-n urma praful, frustrarile si dorul?
Cât
poate sa mai duca o inima de tata.
Povoara
ce-o apasa cu lacrimi si durere?
Cine mai are suflet sa-i dea o mangaiere.
Pentru a vietii sansa zadarnic risipita?
18.07.2012
18.07.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu