11.06.2012
In
ziele trecute, ma aflam cu masina într-o intersectie cu sens giratoriu. Doar,
un minut mai înainte, când am pornit masina, automat se pornise si radioul.
Mintea mea era atat de adâncita într-o anumita problema, încat nici nu am observat
de la început ca la radio era o emisiune în care se spuneau glume, pe fondul râsetelor
celor prezenti acolo.
Inscris
în intersectia giratorie, în dreapta mea, vad deodata o masina lunga si neagra,
luxoasa, cu forme si chenare în unghiuri drepte, si desenul stilizat al unei
coroane de flori, care se angajase în depasire, pentru ca în cateva secunde sa
ne despartim în directii opuse. Era o masina funerara, cu aspectul ei sobru,
serios, pentru mine chiar sinistru, lugubru. La vederea ei, mintea mi s-a
deconectat de la subiectul cu care era preocupata, pentru ca în fractiune de
secunda sa devina constienta de cele doua scene paralele lânga care ma aflam:
emisiunea de glume de la radio, care tocmai era la faza izbucnirii in râs si
masina mortuara luxoasa, curata si cu imaginea stilizata a coroanei de flori pe
ea.
M-a
impactat tulburator aceasta coincidenta contrastanta! Intr-o parte râsul, in
cealalta tristetea! Exact asa cum ne este viata, în contrastele ei dulce si
acru, dulce si amar!
Orice om sanatos la minte îsi doreste frumosul, bucuria si fericirea in viata. Le cautam cu ardoare si adesea le gasim, daca le cautam în locul adecvat, în anumite momente de înaltare, multumire si satisfactie sufleteasca, însa niciodata tristetea, necazul, neîmplinirea nu ramân în urma, undeva departe, fara sa ne mai poata gasi. Viata noastra se desfasoara în timp, asemenea unei sosele marginita de cele doua parti laterale, care o însotesc mereu, asa cum bucuria si tristetea ne insotesc paralel pretutindeni, lasând asupra sufletului nostru aroma de dulce-acru, dulce-amar.
Insa,
dupa o scurta meditatie, am realizat ca de fapt, aspectul contrastant dintre
cele doua scene era doar o aparenta, la
prima vedere. Intre cele doua scene, exista un element care le aducea la
acelasi numitor comun, anume masca. In interiorul masinii, o masca a veseliei
peste problemele, necazurile, dramele si crizele noastre, subiectul zilnic la
cele mai multe emisiuni radiofonice în ultimii ani! In afara ei, o masca cu
aspect luxos, serios, îngrijit, frumos decorat pentru acoperirea celei mai
crude si sinistre realitatii, moartea, cu toata drama pe care ea o implica.
Noi,
fiintele umane, suntem specialisti în confectionarea si purtarea de masti, care
sa ascunda, sa evite, sa disimileze adevarata realitate, în fata altora, dar,
ce-i mai rau, adesea chiar si în fatza propriilor ochi lautrici ai constiintei.
Pe de-o parte, cautam disperati sa afisam în afara o alta fatza decat cea
autentica, una mai atragatoare, mai frumoasa decât cea reala, iar pe de alta
parte, fugim de realitate, evitând-o printr-o masca pusa peste constiinta si
sufletul nostru, deoarece, fiind prea dureroasa, prea nelinistitoare nu vrem sa
ne-o asumam, ci mai degraba cautam sa o rezolvam printr-un mecanism psihologic artificial
si manipulativ, numit masca.
Se
întampla fenomenul acesta în relatie cu viata si existenta noastra cotidiana,
asa cum se poate vedea în exemplele de mai sus. Moartea este urâta, sinistra,
lugubra! Nu numai sub raport psihologic, prin teama si angoasa existentiala pe care
le provoaca, ci si sub aspect concret, fizic. Ganditi-va ce se întâmpla cu ceea
ce a fost odata un trup viu, frumos, atragator, la numai câteva ore de la momentul
in care este parasit de viata! Mergeti putin la un abator, sau la o fabrica
unde se prelucreaza resturile de la sacrificarea animalelor si priviti! Doar, o
zi dupa taiere, ca la mai multe zile nu oricine ar rezista la ceea ce ar vedea
si simti! Moartea este pe cât se poate de urâta, cruda,
respingatoare! Nu ne place aceasta realitate, si o mascam cat mai bine posibil,
cu flori, coroane, masina funerara luxoasa, slujbe de înmormântare pompoase, morminte si cavouri cu marmura si flori. Si nu este de condamnat faptul acesta!
Daca
ne gandim la crizele economice si sociale cu care ne confruntam în ultimii ani,
la dramele teribile ale atâtor familii ramase fara serviciu, scoase din casa pe
strada, sugrumati de datoria creditului, de care nu pot scapa, chiar daca le-a
fost luata casa de catre banca, din pricina intarzierii cu mai mult de trei
luni a ratei. Sau, daca ne gandim la toate dramele zilnice care au loc prin
divorturi, crime, accidente, si multe alte drame! Observati cum la televizor, la
teatru, la radio, pe scene, chiar si in biserici, exista o cautare febrila dupa
divertisment, amuzament, spectacol, veselie si dezmatz, mai mult ca niciodata! Nu
este oare, fenomenul acesta o masca peste tot ceea ce este mai urât si
respingator astazi in lume?
Daca
mergem la viata noastra spirituala, oare care sunt mastile pe care le folosim
pentru a ascunde vinovatia, neîmplinirea, lipsa sfinteniei si esecul din
propria noastra viata? Moralismul, legalismul, criticismul, conservatorismul
formal? Unii folosesc cu succes toate acestea si multe alte masti, prin care
cauta sa-si expuna o fatza frumos cosmetizata inaintea altora.
Se
întampla foarte des sa purtam masti in conflictele ce apar în relatiile cu ceilalti,
mai ales in familie si în biserica! Nicaieri, ca aici, mastile folosite nu aduc
mai multa durere si amaraciune. Atatea ofense si jigniri, calomnii si maziliri,
nedreptati si neiubiri raman nerezolvate sincer si cinstit, prin marturisire si
iertare, prin pocainta si vindecare! Si ne purtam de parca nu s-ar fi întâmplat
nimic, ca si cum nu ne-ar privi pe noi, si afisam ostentativ o masca a
indiferentei, o ignorarii, a arogantei, a îndreptatirii de sine!
Si
mergem înainte, în timp ce viata se scurge încet, dar sigur, iar într-o zi
ajungem într-o intersectie hotarâtoare a vietii, în care masca va cadea si vom
deveni constienti de adevarata realitate, indiferent care este ea, indiferent
de domeniul existentei noastre! Atunci,
nu ne vom mai putea ascunde nici de altii, nici de noi însine! Cu atât mai
putin de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu