Ghiocelul

 

Treceam prin iarna lunga si geroasa.

Simteam ca nu se va mai termina.

Retras in cochilia-mi friguroasa.

Dupa caldura suflet-mi tânjea.

Dar, într-o zi privind pe geam afara.

Zari surprins un ghiocel sfios. 

Ca sa vesteasca zori de primavara.

Din nea îsi scoase capul curajos.

Am înteles atunci ca nu mai este.

Decât putin din iarna-aceea grea.

M-a consolat nespus placuta veste.

A primaverii ce se-apropia.

M-au mângâiat apoi raze de soare.

Ce-au alungat din suflet orice nor.

M-a cucerit cu drag aceasta floare.

Cu clopotzelul alb fermecator.

Acum la noi, din nou e primavara.

Tot primavara e si-n viata mea.

Caci rasari în sufletul meu, iara.

Un ghiocel frumos iesit din nea.

20.03.2012