02.04.2012
Când ai venit pe lume, mi-aduc aminte
bine.
Cum te-am luat in brate, ce drag mi-era
de tine!
Cu chipul tau de înger erai tare
frumoasa.
Si-atâta gingasie-in privirea ta
duioasa.
Mi-aduc aminte bine, erai foarte
desteapta.
Vorbeai cu orisicine, cu-o voce
minunata.
Si ma mândream cu tine, mergând la
adunare.
Când amândoi in fatza cântam câte-o
cântare.
Iti amintesti cântarea minora-n armonie.
Ce-n minte imi revine, cu-atâta nostalgie?
Cântai o invocare de binecuvântare.
Shalom, sau pacea fie cu-ntreaga adunare.
Mi-am pus apoi sperante ca-n viata-îti va fi bine.
Cântai o invocare de binecuvântare.
Shalom, sau pacea fie cu-ntreaga adunare.
Mi-am pus apoi sperante ca-n viata-îti va fi bine.
Si ai sa cresti cuminte, sa-înveti cum se cuvine.
Sa ai un rost în lume, sa-ti împlinesti destinul.
Pe calea mântuirii alaturea de Domnul.
Speram sa vina ziua când sa te vad mireasa.
In haina puritatii, cea alba de matasa.
De mâna-mi parinteasca condusa la altar.
Si-un gest de multumire parintilor în dar. . . . . . . . .
Ti-as
scrie înca multe din suflet pentru tine.
Dar ma opresc aicea ca nu ma simt prea bine!
Mi-e inima în lacrimi si sufletul ranit.
Caci frânta mi-e speranta de tot ce am iubit.
O, Doamne, fie-Ti mila si-îndreapta-orice eroare!
Ce m-a strapuns amarnic cu chin si cu durere.
Si-atinge-Te de Patri si da-mi o noua sansa.
S-o vad precum odata, fetita cea gingasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu