Rugaciune

05.07.2011

1. Doamne! . . .
Cu umilinta, vin la Tine-n rugaciune.
Cu-atatea intrebari, ce nu-si gasesc raspuns.
Mi-e sufletu-amarat, s-au dus zilele bune.
Iar, cele ce-au venit, necazuri mi-au adus.

2. Doamne! . . .
 Cand inima-mi pustie, in privegheri de noapte.
Ma-intreaba tulburata, cu ochi inlacrimat.
De ce mi-e plina viata, de-atata nedreptate?
Ce pot sa-i spun in taina, ce sfat ar fi de dat?

3. Doamne! . . .
Mi-aduc aminte bine, cand gloata-infuriata.
Asupra-mi tabarase cu gand razbunator.
De ce-ai lasat sa-mi fie “gradina” crunt pradata.
Si-n urma amintirea cu vise care dor?

 4. Doamne! . . .
De ce-ai permis tradarii cu vorbe-inselatoare
S-acopere cu-o haina tesuta din minciuni
A vieti legatura? Ah! Inima cat doare!
Ca s-a racit iubirea, izvorul de minuni.

5. Doamne! . . .
Cand ani de-amaraciune, dureri si neputinta.
 Mi-au coplesit navalnic, suflet ranit, plagand.
De ce-ai lasat sa-mi plece spre zari de nefiinta.
Parintii si iubirea, in inimi lacrimand?

 6. Doamne! . . .
 Nu-intreb cu rautate, n-am dor de razbunare.
Caci vreau s-ajung la Tine, in casa celor sfinti.
Ajuta-ma Stapane, da mintii luminare!
Sa pot pricepe rostul atator suferinti!

7. Doamne! . . .
Si chiar daca in viata aceasta n-as ajunge.
Sa inteleg misterul atator intrebari.
 Raman cu-incredintarea, ca Tu ma vei conduce.
Pana-am sa vad “lumina”, cu-ai vesniciei zori.

Amin! Doamne ajuta!