18.01.2011
Astazi am deschis Biblia la textul care spune ca, in timp ce Petru se lepada de Isus, a cantat cocosul si Domnul S-a uitat tinta la el, iar Petru strapuns de aceasta privire a iesit afara si a plans cu amar. O singura privire patrunzatoare, cercetatoare, tainica si comportamentul, existenta, destinul unui om se schimba radical si pentru totdeauna!
Ce anume sa fi citit Petru in acea unica privire a lui Isus? Care ar fi fost soarta lui fara zguduirea sufletului sau de aceasta privire tainica?
Cu siguranta, iubirea, intelegerea, iertarea, mila fata de el chiar si in momentul cel mai critic al comportamentului sau de lasitate si tradare erau evidente in privirea indurerata a Invatatorului sau.
Oare, fara acest mesaj incurajator si salvator, sa fi avut el soarta lui Iuda? Declaratia “voi merge cu Tine chiar si la moarte!”, rostita cu doar cateva ceasuri mai inainte, nu era o exprimare de cuvinte goale, fara sens. Ea rezulta dintr-o atitudine ferma si plina de convingere, fapt dovedit cand a scos sabia sa lupte pentru Domnul, expunandu-se mortii. Ar fi fost posibil oare ca fara impactul privirii lui Isus plina de iubire, iertare si speranta, Petru sa se fi urat atat de mult pe sine, sa-i fi fost atat de sila de fapta lui rusinoasa, incat sub povoara remuscarilor unei constiinte vinovate si disperate, vazand ca totul este pierdut, sa fi recurs la solutia lui Iuda?
In fata unei rusinoase si umilitoare infrangeri, ce spulbera definitiv speranta victoriei, convinsi fiind ca totul este pierdut, cei mai mandri, mai curajosi si mai viteji in lupta se dovedesc a fi si cei mai vulnerabili in a accepta deznodamantul, si ca un ultim gest de onoare, adesea, aleg mai degraba sa isi puna capat vietii decat capitularea dezonoranta. Sa fi avut si Petru un asemenea destin, daca Isus prin acea unica privire nu i-ar fi transmis mesajul iertarii si iubirii Sale?
Posibil! Un lucru insa este clar: Privirea tainica a Mantuitorului i-a schimbat brusc si iremediabil viata, pentru ca el a iesit afara zdrobit si a plans cu amar. De aici inainte Petru nu va mai fi acelasi om, pentru ca o singura privire a Domnului, care ramane fidel iubirii Lui chiar si in fata josnicei tradari, schimba, innoieste, vindeca, mantuieste! O simpla privire si ce diferenta poate ea sa marcheze!
Pentru cel care vede, nici un act nu pare mai simplu de realizat decat o privire. Si nimic mai usor de scuzat si scapat in afara oricarei acuzatii si condamnari, decat o scurta privire intentionata aruncata spre cineva. Totusi, cata complexitate de semnificatii, de mesaje, de efecte si reactii virtuale se afla intr-o singura privire?
Exista priviri care atrag si priviri care resping. Exista priviri ale bunavointei, intelegerii, acceptarii, milei si dragostei, dar exista si priviri ale urii, dispretului, rautatii si amenintarii. Toata gama reactiilor afective umane poate fi transpusa intr-o “banala” privire si transmisa catre cel vizat de ea.
Printr-o privire putem spune unui om ca suntem alaturi de el in incercarea prin care trece, ca il pretuim si il apreciem, sau putem sa-i spunem ca ne este indiferent si fara valoare. Printr-o privire putem sa ridicam un suflet descurajat, sau putem sa-l impingem mai jos decat a cazut. Printr-o privire putem sa aratam cuiva iubire, sau putem sa-l condamnam. Exista multa putere intr-o privire, putere de viata sau de moarte.
De aceea, cat de atenti trebuie sa fim la felul in care ne folosim acest dar pretios al privirii! Nici un cod de legi omenesc nu te va condamna pentru o privire. Insa, deoarece prin intermediul ei vorbeste tacut ceea ce este adevarat in suflet, privirea cu limbajul ei nerostit va intra intr-o zi sub incidenta judecatii lui Dumnezeu, care va tine seama de tot ceea ce este ascuns si nedezvaluit prin fapte sau cuvinte din inima omului.
Astazi am deschis Biblia la textul care spune ca, in timp ce Petru se lepada de Isus, a cantat cocosul si Domnul S-a uitat tinta la el, iar Petru strapuns de aceasta privire a iesit afara si a plans cu amar. O singura privire patrunzatoare, cercetatoare, tainica si comportamentul, existenta, destinul unui om se schimba radical si pentru totdeauna!
Ce anume sa fi citit Petru in acea unica privire a lui Isus? Care ar fi fost soarta lui fara zguduirea sufletului sau de aceasta privire tainica?
Cu siguranta, iubirea, intelegerea, iertarea, mila fata de el chiar si in momentul cel mai critic al comportamentului sau de lasitate si tradare erau evidente in privirea indurerata a Invatatorului sau.
Oare, fara acest mesaj incurajator si salvator, sa fi avut el soarta lui Iuda? Declaratia “voi merge cu Tine chiar si la moarte!”, rostita cu doar cateva ceasuri mai inainte, nu era o exprimare de cuvinte goale, fara sens. Ea rezulta dintr-o atitudine ferma si plina de convingere, fapt dovedit cand a scos sabia sa lupte pentru Domnul, expunandu-se mortii. Ar fi fost posibil oare ca fara impactul privirii lui Isus plina de iubire, iertare si speranta, Petru sa se fi urat atat de mult pe sine, sa-i fi fost atat de sila de fapta lui rusinoasa, incat sub povoara remuscarilor unei constiinte vinovate si disperate, vazand ca totul este pierdut, sa fi recurs la solutia lui Iuda?
In fata unei rusinoase si umilitoare infrangeri, ce spulbera definitiv speranta victoriei, convinsi fiind ca totul este pierdut, cei mai mandri, mai curajosi si mai viteji in lupta se dovedesc a fi si cei mai vulnerabili in a accepta deznodamantul, si ca un ultim gest de onoare, adesea, aleg mai degraba sa isi puna capat vietii decat capitularea dezonoranta. Sa fi avut si Petru un asemenea destin, daca Isus prin acea unica privire nu i-ar fi transmis mesajul iertarii si iubirii Sale?
Posibil! Un lucru insa este clar: Privirea tainica a Mantuitorului i-a schimbat brusc si iremediabil viata, pentru ca el a iesit afara zdrobit si a plans cu amar. De aici inainte Petru nu va mai fi acelasi om, pentru ca o singura privire a Domnului, care ramane fidel iubirii Lui chiar si in fata josnicei tradari, schimba, innoieste, vindeca, mantuieste! O simpla privire si ce diferenta poate ea sa marcheze!
Pentru cel care vede, nici un act nu pare mai simplu de realizat decat o privire. Si nimic mai usor de scuzat si scapat in afara oricarei acuzatii si condamnari, decat o scurta privire intentionata aruncata spre cineva. Totusi, cata complexitate de semnificatii, de mesaje, de efecte si reactii virtuale se afla intr-o singura privire?
Exista priviri care atrag si priviri care resping. Exista priviri ale bunavointei, intelegerii, acceptarii, milei si dragostei, dar exista si priviri ale urii, dispretului, rautatii si amenintarii. Toata gama reactiilor afective umane poate fi transpusa intr-o “banala” privire si transmisa catre cel vizat de ea.
Printr-o privire putem spune unui om ca suntem alaturi de el in incercarea prin care trece, ca il pretuim si il apreciem, sau putem sa-i spunem ca ne este indiferent si fara valoare. Printr-o privire putem sa ridicam un suflet descurajat, sau putem sa-l impingem mai jos decat a cazut. Printr-o privire putem sa aratam cuiva iubire, sau putem sa-l condamnam. Exista multa putere intr-o privire, putere de viata sau de moarte.
De aceea, cat de atenti trebuie sa fim la felul in care ne folosim acest dar pretios al privirii! Nici un cod de legi omenesc nu te va condamna pentru o privire. Insa, deoarece prin intermediul ei vorbeste tacut ceea ce este adevarat in suflet, privirea cu limbajul ei nerostit va intra intr-o zi sub incidenta judecatii lui Dumnezeu, care va tine seama de tot ceea ce este ascuns si nedezvaluit prin fapte sau cuvinte din inima omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu