Nostalgie

30.09.1989 

Umbra alunga firava lumina.
Negura noptii s-aseaza din plin.
Stele rasar sus pe bolta cea lina.
Luna se-arata cu chip de rubin.

Chinul din inima nu-mi mai alina.
Lacrima-mi curge cu greul suspin.
Cand va veni oare-o zi mai senina.
Sa linisteasca-al meu suflet strain?

Doar o speranta in inima-ascunsa.
Imi da curaj si putere s-astept.
Pan´va veni clipa-aceea nespusa.
Cand fericiri vor salta-n al meu piept.

Si voi canta-atunci cu fata senina.
Cantecul dorului meu peregrin.
Iar sufletu-mi cu-instelari de lumina.
S-o odihni linistit si deplin.