Metamorfoza

25.05.2012

Astazi, în zori de zi, când m-am trezit.

Cu ochi greoi, buimac si obosit.

Lipsit de chef, caci nu-mi pria trezirea.

Am auzit la geam privighetoarea.

Cânta frumos, cu glasu-i minunat.

Si-n ciripitul ei am descifrat.

Intr-un limbaj mai sus de ratiune.

O fi pe-a inimii frecventa? Nu pot spune!

Decât, ce dintr-odata-am inteles.

Mesajul care-n minte prindea sens:

 "De ce esti amarât acum cä te-ai trezit?

Ce vrei sa spui? Ca Domnul a murit!?

Nu! El e viu, tocmai ti-a daruit.

O noua zi cu zori ce-au rasarit!

Si-n plus ti-a dat o mare bucurie.

 Gandeste-o clipa la frumoasa ta sotie!

Un dar mai scump, mai drag, mai minunat.

In lumea asta, cine ti-ar fi dat?

Si sanatate, munca si speranta.

Prin harul Sau, chiar dis-de-dimineata?

Si-atâtea alte daruri. . .  Ce? Nu crezi?

Doar sa deschizi mai bine ochi si le vezi!

Sus capul! Ziua-aceasta ti-a sosit.

Ca timp de har, de munca si iubit.

Sa te dedici trairii prin credinta.

Cu rugaciune si cu pocainta.

Iar munca sa-împlinesti cu harnicie.

Prin cinste, ca o sfânta datorie.

Familia, un loc de bucurie.

Si fericirea, scumpa ta sotie!".

 Acesta e mesajul ce-am primit.

In al privighetoarei ciripit.

Din zori de zi scaldata in lumina.

Cu optimism si-o viata mai senina.

Vi-l dau si voua, de vreti sa-l cititi.

Ca-incurajare, daca va treziti.

Vreodata, fara chef, cu-amaraciune.

Nemultumiti, ca nu va merge bine.

Nimic, ci toate-n viata par pe dos.

Si nu vorbiti decât morocanos.

Opriti-va putin si meditati!

Nu va lasati de negativ purtati!

Atâtea lucruri bune si frumoase.

Sunt, si ramân vederii noastre-ascunse.

In fiecare zi de stres si-îngrijorare.

In timp ce viata trece pentru fiecare.

Si niciodata nu se-întoarce înapoi.

Consuma totul, pleaca si ne lasa goi.

Dar, dincolo de-atâtia spini si maracini.

Exista farmec, taina si minuni.

Ce pot sa-aduca vietii frumusete.

Cu primavara, flori si tinerete.