18.03.2011
Sunt pe drumul de întoarcere spre casa, înainte
sa intru in zona muntoasa ce marcheaza linia de separare dintre provinciile
Teruel si Castellón.
In lumina soarelui revarsata din abundenta, în
aceasta dimineata, privesc întinderea pâna la poalele muntilor a câmpului
parcelat în suprafete de teren cultivate cu grâu, care, începand din aceste
zile, se îmbraca în haina lui verde de sarbatoare, de parca ar vrea sa “râda in
nas” atât gerului aspru al iernii, debilitat si alungat de-acum, cât si
uscaciunii verii toride ca un cuptor, cei doi dusmani înversunati ai fenomenului
miraculos al vietii în aceste locuri.
Este vremea reînvierii naturii, cu mesajul ei de
biruinta si speranta, atât pentru nelinistile noastre metafizice, cât si pentru
pierderile si frustrarile vietii. In curând, emotia acestui mesaj isi va atinge
maximul trairii ei, in sarbatoarea Invierii Domnului, de care ne despart numai
câteva zile.
Pe acest fundal plin de simbolism, gândul ca
bunatatile Domnului nu s-au sfârsit, iar bucuria si sensul vietii pot fi din
nou gustate, chiar cu o mai mare intensitate decât înainte, printr-o noua
experienta a vindecarii de toate ranirile si traumele din trecut si printr-o
noua dragoste, îmi staruie cu o si mai mare convingere în suflet, deschizându-i
larg ferestrele spre lumina si viata.
In mijlocul acestui tablou reunit al lumii naturale
si spirituale, proiectat în imaginatia mea, mi se arata chipul unei persoane dragi,
scaldat in lumina feerica radiata de zâmbetul si frumusetea lui captivanta
pentru ochii mei obositi.
Cu aceste ganduri si imagini optimiste, îmi încep o alta zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care o doresc sa fie binecuvantata de El cu pace si bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu