Legea lui Hristos

05.01.2011

Ma aflu la serviciu si am cateva ore de asteptare. Deschizand Noul Testament, privirea mi s-a fixat pe textul din Gal.6:2, care mi-a atras atentia intr-un mod deosebit: “Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini astfel legea lui Hristos”.   (Telefonul mobil,  in asemenea momente de reflectie, imi este de mare utilitate pentru a-mi nota gandurile ce mi se nasc in suflet).

Versetul acesta, in doar cateva cuvinte, contine in sine miezul intregii Evanghelii, pentru ca afirma principiul fundamental, din care s-a demarat desfasurarea milenara a planului divin de mantuire, prin Fiul lui Dumnezeu. Pretutindeni in Biblie, gasim exprimata clar ideea ca Domnul Isus s-a dat pe Sine, Si-a dat viata, S-a oferit ca jertfa. . . nu pentru SINE ci pentru ALTII, nu obligat, ci intr-un mod voluntar, avand o singura motivatie, anume dragostea, porunca cea noua ce defineste “legea lui Hristos”.

Intr-o lume ca a noastra dominata de sine, de egoism, de individualism – principii pe baza carora s-au construit imperii si s-au declansat razboaie politice, religioase (interconfesionale, intra-bisericesti) si familale – ideea aceasta fundamentala a Evangheliei, de interes fata de celalalt, pare nobila, de apreciat si valoroasa daca este tratata la nivel pur teoretic sau al discursului ideologic (indiferent ca este vorba de cel umanist, marxist sau crestin), insa la nivelul realitatii practice pare mai degraba o utopie, un idealism, o naivitate, chiar o prostie, uneori.

De aici, discrepanta uriasa dintre ceea ce au promis diferitele ideologii politice, sociale sau religioase, care au bantuit omenirea in istoria ei, adesea ca o stafie a groazei si cu consecinte monstruoase, deoarece omul nerenascut la viata cea noua in Isus Hristos traieste intr-o realitate ambivalenta, rupta intre aspiratia spre ideal si intre ceea ce este mai concret si mai puternic in natura sa pervertita, dominata de sine, de egocentrism.

Domnul Isus a venit in lumea aceasta alienata si in conflict cu sine si cu Dumnezeu sa semene samanta unui nou principiu de viata, sa traseze o noua cale de urmat, sa aduca o noua influenta si o noua putere transformatoare, ce nu-si au originea pe pamant, nici in ideologiile si filozofiile sale diverse, nici in ceea ce a produs candva mai inalt, mai nobil si mai sublim spiritul uman, ci in jertfa Sa ispasitoare pe cruce, unde El a purtat “sarcina” vinovatiei omenirii in relatia ei cu Dumnezeu si ne-a dat o pilda demna de urmat in relatiile noastre unii cu altii.

O familie in care purtarea sarcinilor, unul celuilalt, si interesul reciproc, unul fata de altul, guverneaza printr-o relatie de iubire neegoista este o familie fericita si cu succes. Nu partenerul perfect este garantia reusitei conjugale – Domnul sa te fereasca de femeia perfecta sau de barbatul perfect ! Pentru imperfectiunile relatiei, greseli si erori, exista o solutie miraculoasa, anume iertarea. Insa acea familie, in care sotul si sotia cred in acest principiu al legii lui Hristos, il insusesc in stilul lor de viata si il practica in relatia conjugala, are succesul asigurat spre fericire prezenta si vesnica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu