Lectie de toamna

Octombrie 2011

E toamna! Natura-isi dezbraca vesmantul.
Din verdele vietii si roadele coapte.
Prin ramuri golase se-aude doar vantul.
Ce misca covorul de frunze uscate.

E-asa dezolare-in livada pustie.
Arata-o imagine trista, de plans.
Mi-aduce aminte de-a mea pribegie.
Prin anii ce timpul de viata mi-au stins.

Ce vise frumoase, ce teluri marete!
Proiecte de viata si dor de-implinire.
Nutream cu ardoare, candva-in tinerete.
In suflet cuprins de ideal si iubire.


Simteam bucuria si dorul de viata
Chiar de stiam ca ne nastem murind.
In mine, ascunsa, purtam cu speranta
Dorinta de-a trece prin viata rodind.

Depus-am eforturi, pe frunte sudoare.
In scopul trairii cu rost si folos.
Dar, nefericirea caderi-n eroare.
Ades ma strapunse in chip dureros.

Mai multe infrangeri decat biruinte.
Pastreaza amintirea-n raportul ceresc.
Atatea sperante si-atatea dorinte.
De viata implinita pe cale-mi sfarsesc.

Curand toamna vietii, la poarta-mi va bate.
Cu vremea rodirii in fapte si cuget.
Si-apoi, rasplatirea spre viata sau moarte.
Destinul iubirii sau urii din suflet.

Imbraca-ma Doamne-in vesmant de rodire
In fructul iubirii si-n ganduri curate!
Condu-ma spre viata trainta-in sfintire
Si scapa-mi fiinta de rau si de moarte!

Un comentariu: