03.08.2011
Aseara, ascultam cu ingrijorare stirile de la radio, despre situatia foarte complicata in care se afunda tot mai tare criza mondiala, pentru care, aparent, nimeni nu mai are o solutie. Apoi, am inceput sa scriu acesta poezie, prin care gandurile mele se indreapta spre Dumnezeu, ca singura salvare in vreme de necaz.
La orizont se-arata nori grei de-amenintare.
Cu fulgere si tunet, furtuna insotesc.
Cuprinsa-i omenirea de mare-ingrijorare.
De panica si teama ce-apasa tot mai tare.
Stihiile in vuiet, mai mult se intetzesc.
Criza financiara, loveste furioasa.
Economii prospere se-afunda-n recesiuni.
Natura se agita, e tot mai capricioasa.
Dezastre nucleare ne umplu de angoasa.
Jurnalele dau scene de-orori si-agresiuni.
Speranta de mai bine si de progres in lume.
Se stinge si ne lasa cu-un “maine” nebulos.
Plutim precum o barca pe valuri mari cu spume.
Oameni cuprinsi de frica, de-a vremilor cruzime
Sufletu-si dau de groaza, cu geamat dureros.
Nu-i de gasit salvare, in nume si-n avere.
Nici in relatii stranse cu oameni insemnati.
Caci banii si puterea sunt lucruri trecatoare.
Nu pot plati scaparea-n furtuna-ingrozitoare.
Si nici n-au cum sa-ajute, ai lumii potentati.
Numai in Tine, Doamne, putem avea nadejde.
In vremurile-acestea prezise de profeti.
Caci ne-ai promis si credem ca Tu ne vei ascunde.
Intr-un loc sigur, unde, furtuna nu patrunde.
Sub bratul Tau puternic vom sta acoperiti.
De-acea nu ne temem, orice ar fi sa vina.
In lumea noastra, care se-indreapta spre sfarsit.
Hristos e Stanca vietii, incredere deplina.
Avem, cat timp vom merge, numai cu El de mana.
Salvarea este-in Domnul, care ne-a mantuit
Aseara, ascultam cu ingrijorare stirile de la radio, despre situatia foarte complicata in care se afunda tot mai tare criza mondiala, pentru care, aparent, nimeni nu mai are o solutie. Apoi, am inceput sa scriu acesta poezie, prin care gandurile mele se indreapta spre Dumnezeu, ca singura salvare in vreme de necaz.
La orizont se-arata nori grei de-amenintare.
Cu fulgere si tunet, furtuna insotesc.
Cuprinsa-i omenirea de mare-ingrijorare.
De panica si teama ce-apasa tot mai tare.
Stihiile in vuiet, mai mult se intetzesc.
Criza financiara, loveste furioasa.
Economii prospere se-afunda-n recesiuni.
Natura se agita, e tot mai capricioasa.
Dezastre nucleare ne umplu de angoasa.
Jurnalele dau scene de-orori si-agresiuni.
Speranta de mai bine si de progres in lume.
Se stinge si ne lasa cu-un “maine” nebulos.
Plutim precum o barca pe valuri mari cu spume.
Oameni cuprinsi de frica, de-a vremilor cruzime
Sufletu-si dau de groaza, cu geamat dureros.
Nu-i de gasit salvare, in nume si-n avere.
Nici in relatii stranse cu oameni insemnati.
Caci banii si puterea sunt lucruri trecatoare.
Nu pot plati scaparea-n furtuna-ingrozitoare.
Si nici n-au cum sa-ajute, ai lumii potentati.
Numai in Tine, Doamne, putem avea nadejde.
In vremurile-acestea prezise de profeti.
Caci ne-ai promis si credem ca Tu ne vei ascunde.
Intr-un loc sigur, unde, furtuna nu patrunde.
Sub bratul Tau puternic vom sta acoperiti.
De-acea nu ne temem, orice ar fi sa vina.
In lumea noastra, care se-indreapta spre sfarsit.
Hristos e Stanca vietii, incredere deplina.
Avem, cat timp vom merge, numai cu El de mana.
Salvarea este-in Domnul, care ne-a mantuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu