Familia

24.09.2011

Poezie dedicata familiilor in criza.

 Din toate cate-in lumea aceasta sunt.
Ce-au luat fiinta prin a Domnului zidire.
Familia e darul cel mai sfant.
Mai pretios ca orice pe pamant.
Nascuta din Iubire spre iubire.

Familia-i de la inceputul omenirii.
Din vremi stravechi apuse in uitare.
Menita e sa-învete o lectie-a iubirii.
In lumea noastra prinsa-n tentaculele urii.
Prin pilda de jertfire si iertare.

 Familia e poarta deschisa catre viata.
 Cu rod si rost in lume, izvor de fericire.
 Singuratatea fuge si risipita-i ceata.
 Cand rasarit de soare in suflet, dimineata.
 Lumina raspandeste prin farmec si iubire.

 Familia e-o oaza de rai in lumea noastra.
 Cu apa cristalina, izvor racoritor.
 Sub  soarele pustiei, torid pe bolta albastra.
 Si-n jur nisipuri aspre pe-intinderea sihastra.
 O, ce placut e-acasa, caminul meu de dor!

 Familia e cercul ce-inchide-in sine taina.
 Intimitatii sacre, de ochii curiosi.
 De-a lor priviri profane, cu ganduri necurate.
 Cu vorbe indiscrete, nechibzuit rostite.
 Si cautari perverse, de oameni ticalosi.

 Nu sunt raniri mai grele si nici clipe mai triste.
 Ca cele suferite intr-un divort meschin.
 Familia cuprinsa de ura ce dospeste.
 Ruina, iar rusinea hidos se dezgoleste.
 Si strica taina sacra, si-o umple de venin.

 O, Doamne fie-Ti mila si-indreapta a Ta favoare.
 Spre cei rapusi in lupta, care-au cazut raniti.
 Concede-le iertare!  Adu-le vindecare!
 In marea Ta iubire, primeste-i cu-indurare!
 Pastreaza-le  speranta de oameni mantuiti.

 In ziua judecatii, cand lumea rea va trece.
 Si nu va fi pacatul, si nici soti divortati.
 Ajuta-ne Tu, Doamne, sa fim cu Tine-n pace.
 Goliti de rautatea si egoismul rece.
 Si-n marea Ta familie, sa fim din nou uniti.