De ce Doamne?

“Accident mortal în Capitală: O tânără de 23 de ani a fost spulberată pe trecerea de pietoni de un vitezoman”. Acesta este titlul unei stiri dramatice de acum doua zile, la fel ca multe altele care ocupa zilnic spatiul ziarelor si posturilor de televiziune.

Cat de vulnerabila ne este viata! In doar cateva secunde, pe neasteptate, putem trece din conditia cea mai promitatoare si plina de speranta împlinirii vietii, in tarâmul de dincolo, al celor pentru veci plecati! Un accident vascular, un infart, un accident de masina, din vina proprie sau din vina altuia, ori pur si simplu din pricina unei stupide defectiuni mecanice, pot marca linia de trecere spre lumea de dincolo. 

Nimeni, în toate facultatile mentale, nu vrea sa traverseze de buna voie aceasta frontiera! Nici persoana cea mai vârstnica! Natura umana se da inapoi cu groaza din fata mortii! Ea ne este musafirul cel mai nedorit si nepoftit! 

Este trista moartea si la batrânete, însa la tinerete este o drama de proportii, care lasa in urma, mai mult de o viata distrusa, mai mult decat o singura victima. Ah!. . . numai parinte sa nu fi intr-un asemenea caz! Ce viata mai poate avea un parinte care îsi conduce copilul la mormânt? In lipsa credintei puternice in Dumnezeu, de cele mai multe ori, recuperarea unei vieti normale este imposibila! 

Intr-un asemenea caz, inevitabil, ni se ridica in minte intrebarea: de ce Doamne? Nu ai putut Tu împiedica o asemenea tragedie? Nu esti Tu Atotputernic? Unde ai fost Tu in clipa în care un sofer iresponsabil a curmat viata unei tinere in floarea varstei? 

Sunt multe intrebari ce ni le punem într-o asemenea situatie. Sunt si raspunsuri posibile care se pot da. Insa intrebarea care face lumina asupra tuturor intrebarilor este: Unde a fost Dumnezeu cand Fiul Sau murea pe cruce? Unde eram noi, oamenii, atunci? Care ne era rolul in acea scena dramatica? Eram oare asemenea vitezomanului sofer iresponsabil? Dar Dumnezeu?  In 2 Cor 5 :19 ni se spune ca la cruce, “Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine, netinându-le în socoteala pacatele lor”.

Este clar! Pacatul are niste consecinte pe care nici Dumnezeu nu a putut sa le evite! Deoarece, El suferea in Fiul Sau toata drama crucii. Iar, El era complet nevinovat! Nici noi, cei vinovati, nu avem cum evita consecintele, adesea, cele mai absurde ale pacatului prezent in lumea noastra! Fie ca suntem responsabili, fie ca altcineva este responsabil! Pacatul poate fi iertat, însa consecintele lui nu pot fi evitate!

Ceea ce scoate în evidenta caracterul si mai aberant al pacatului este faptul ca adesea oameni nevinovati sufera consecinte ale unor pacate de care altii sunt responsabili. Nicaieri nu se vede mai bine aceasta fatza hidoasa a pacatului, decât la crucea de pe Calvar. 

Domnul Isus Hristos, Dumnezeu in trup, a scapat definitiv de orice întepatura dureroasa a pacatului, de care El nu era responsabil, numai atunci când a trecut victorios prin usa mormântului lasat gol, ca marturie a invierii Lui glorioase! Numai atunci cand, asemenea lui Isus Hristos si datorita Lui, si noi vom trece in lumea de dincolo, pe usa miraculoasei experiente a invierii din ziua vesniciei, vom scapa de toate consecintele dramatice ale pacatului, pentru totdeauna. Doar atunci se va implini Cuvantul care spune, "EL va sterge orice lacrima din ochii lor! Si moartea nu va mai fi! Nu va mai fi nici tânguire, nici tipat, nici durere". Apoc  21:4. 

Pâna atunci, insa, trebuie sa ne purtam sarcinile si poverile vietii, iar in harul si puterea lui Isus Hristos va trebui sa ne purtam cu rabdare si credinciosie  tzepusul din trup si din suflet! Pana atunci dramele, bolile, necazurile nu ne vor ocoli! Adesea ii vor lovi pe cei mai buni, mai curati, mai sfinti! 

Faptul cel mai important este ca cei ce sunt ai lui Isus Hristos nu vor cunoaste tragedia disperarii lipsite de consolare. Deoarece, in Dumnezeu nu exista tragedie, nu exista nimic tragic! In Dumnezeu, chiar si un absurd accident al unei tinere in primavara vietii, provocat de o persoana iresponsabila, poate sa aiba o solutie binecuvântata, in cele din urma. In lumina invierii Domnului nostru din mormânt, pe care de curând am celebrat-o, încercarile si dramele acestei vieti au un alt sens si un alt înteles, decât tot ceea ce inseamna o tragedie. In Isus Hristos, viata spulberata, indiferent de vârsta sau conditii, poate sa cunoasca o noua primavara, mai frumoasa si mai înfloritoare!

Important este sa avem credinta si sa fim ai lui Isus Hristos! Amin!

 11.05.2012