22.05.2012
Framântari si
sarcini grele ne împovareaza viata.
Ochi cu cearcane si
riduri, cu tristete umplu fata.
Noaptea ni se
risipeste somnul prin treziri din vise.
Bântuite de
necazuri si de ranile deschise.
Ce purtam adânc in suflet, cu-amintiri tulburatoare.
Din lovirile vrajmase, nedreptatea care doare.
Prea mârsav roade
minciuna manevrata pe la spate.
Ne pateaza omenia
prin cuvinte necurate.
Idealuri sfarâmate
prin manifestari de ura.
Neînteleasa si absurda,
fara noima, fara gura.
Fara vorbe de
iertare, cu lacrimi vindecatoare.
Ce arunca si
îngroapa toate relele-n uitare.
Adevarul si
dreptatea, stau in carcera obscura.
Cu catuse încuiate. Sunt liberi cei ce ne fura.
Munca, visul,
probitatea, si ne lasa tristi si goi.
Nu-i framânta nici
o clipa judecata de apoi.
Uite asa, ne ducem
viata, lumânari de ceara-aprinse!
Pentru asa
fragilitate, jocuri prea periculoase!
Doar, câstig
meschin la pretul clipei de vremelnicie.
Când jertfesti
margaritare si valori de vesnicie!
Va veni si
cercetarea vietii pentru fiecare.
Adevarul si
dreptatea libere de închisoare.
Fara cautari la
fata, vor echilibra balanta,
Vor conta atunci
rabdarea, si iubirea, si credinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu